Stateam in seara asta pe o banca pe la TNB…faceam poze si ma uitam in gol.la mp3 a inceput sa cante o melodie…una care mereu ma incanta, ma atrage, ma face sa zambesc timid…am inchis ochii si m-am lasat purtata la ritmul melodiei…

visam ca eram intr-un dans…un dans printre nori…el ma tinea strans, ii era frica sa nu ma scape, sa nu cad printre muritori…era atat de placut.

pana acasa am mers pe jos…pe ritmul aceleiasi melodii…acelasi vis, acelasi zambet timid…ciudat este ca desi ma prinsese ploaia nu ma deranja catusi de putin.mergeam prin ploaie, cu muzica in vene si visul in minte…a fost o senzatie de nedescris…parca zburam…zburam deasupra norilor.ca atunci cand am zburat cu avionul si vedeam lumea de sus…totul era atat de mic, de infim, de nesemnificativ…cred ca in clipa aia eram cea mai fericita…

si acum vine propunerea mea: luati-va niste casti si puneti-va melodia melodia…intindeti-va pe pat si spuneti-mi la ce va ganditi…

nu cred ca exista persoana care se va gandi la ceva urat…va zambi timid cand va visa si apoi o sa imi impartaseasca acele clipe minunate…clipe placute atat voua cat si mie…

imi plac povestile, imi plac amintirile altora, imi place sa ascult visele, sa aud lucruri pe care nu le-am mai auzit pana acum…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bynFq-uMwzU&hl=en&fs=1]

Buuuuun…citeam ultimele mele posturi … cam de vreo 3 saptamani incoace si am vazut ceva straniu: sunt prea…negativiste…mmm si chestia asta cred ca incere sa scartaie pe undeva…adica ma stiam altfel…zapacita aia care radea de ea in oglinda a ajuns sa urasca oamenii si tot ce tine de ei…nu-mi mai place de mine…cah!prin urmare am luat una bucata decizie importanta: de fiecare data cand postez ceva mai de inima albastra…de taiat vene…adica…in fine…stiti voi…dau o bere celui/celei care ma avertizeaza de chestia asta …spre norocul unora probabil ca acestia o sa ajunga sa se si imbete daca este sa imi urmareasca fiecare pas…sper sa nu fie cazul…deci…incepand de maine primul care ma avertizeaza ca am postat ceva prea SAD primeste o bere- dar va rog sa fiti blanzi…is somera…is studenta…deci…trageti si voi concluzii 😀
DECI:
PE LOCURI!
FITI GATA!
START!la vanat de replici triste 😀

nu stiu de ce,dar de fiecare data cand ascult melodia asta mintea imi fuge undeva departe…intr-un loc cu soare…undeva une totul parca tine de fantastic…undeva unde pot fugi prin iarba…cu picioarele goale…undeva unde pot rade cu lacrimi, unde imi pot arunca trupul ca’ntr-un vin…undeva unde nimeni nu iti dicteaza viata…undeva unde pot fi eu

imi dai fiori…de fiecare data cand ma atingi

de fiecare data cand ma faci sa fiu a ta

imi dai fiori de fiecare daca cand te joci cu degetele prin parul meu

inca ud

imi dai fiori cand iti plimbi fin mana pe spatele meu sters

de prosopul tau

imi dai fiori cand imi atingi sanii si buzele si razi cand

ma inrosesc

imi dai fiori cand imi zambesti ca un diavol cand

stau deasupra

imi dai fiori cand imi apuci soldurile si

ma tii langa tine

imi dai fiori cand ma vrei doar pentru tine

si

ma izolezi in pat

imi dai fiori cand faci ce vrei din mine si eu

te las

te las pentru ca imi place

imi place prea mult

imi dai fiori cand ma trezesti

cu un sarut

imi dai fiori cand pleci pe usa

si stiu ca totul va ramane

doar un secret

doar o amintire

sictirita de noi,

de patul meu

de goliciunea din mine

din mintea mea

din trupul meu

din viata mea

Discutie intre penis si picior:

-Ma piciorule…tu ce viata ai ? Se poarta frumos stapanul cu tine?

-Da! Nici nu incape vorba! Dar de ce intrebi?

-Asa…de curiozitate! Hai acum spune….ce si cum?

-Pai…dimineata ma ia, ma spala, ma baga in sosetute si apoi in pantofiori si ne plimbam toata ziua! Seara, cand ajungem acasa dupa atat de multa oboseala din acuza mersului iar ma ia, ma spala, imi face masaj, ma da cu creme care miros frumos si-mi hidrateaza pielea de pe mine si apoi dormim pana dimineata cand iar o luam de la capat!

-Mda….eu ce sa zic?! La mine viata e un calvar….pai dimineata cand ma trezesc sunt si eu vesel si drept, el imi da numai bobarnace si ma indeasa acolo in pantaloni si ma doare capul toata ziua!!! Si seara, cand ajungem acasa vrea el sa stau drept! Si cand, in sfarsit, ma trezesc si eu la viata e foarte nehotarat….ma ia si ma baga intr-o pestera!

-Pai si care-i problema? Nu e bine in pestera aia?

-Nu pt. ca e foarte nehotarat: ma baga, ma scoate, ma baga, ma scoate si tot asa….. -Aaaaaa…pai si tu atunci ce faci….iti convine?

-Eeee…imi convine pe dracu……ce sa fac? Ametesc, vomit si lesin!

Azi invat pentru retorica

Spre rusinea mea am vazut azi cum un tip fura dintr-un magazin…stateam si ma uitam la el, iar respectivul, fara nicio jena baga prin ghiozdan gume si toate alea.
Initial m-am gandit sa anunt paza de la intrare, dar apoi m-am oprit. M-am panicat…pur si simplu am ramas in fata magazinului fara voce. Cum ar fi sa il denunt pe ala…si apoi? O sa ii dea drumul, iar mai apoi sansele ca el sa dea de mine sunt egale cu…0 o sa spuneti voi, dar eu zic ca sunt mult prea mari. Asa se intampla de fiecare data: de ce iti este frica nu scapi. Si eu nu as fi scapat…
Mi-am amintit de o faza cand am incercat sa o fac pe buna samariteana si sa ajut pe cineva. La 2 zile dupa am fost atacata pe strada de raufacatorul cu care o facusem pe eroina. S-a ajuns la politie, cu amenintari…ma rog…ideea este ca de atunci merg cu spray-ul paralizant in buzunar. Sunt perfect constienta ca daca este sa ma atace unu’ de la spate nici dracu’ nu mai scoate ala din buzunar. Ata ete! Imi este frica de astfel de personaje. Asa cum mi-a fost frica sa stau in Regie- desi acum cred ca este una dintre cele mai sigure zone din Bucuresti, imi este frica sa merg prin centrul Galatiului…
Am devenit obsedata de ideea ca poate iesi din boscheti un idiot care sa scoata cutitul, sa il bage in tine si gata…atat a fost…
E ciudat sa traiesti intr-o astfel de lume…si aceeasi teama o iei cu tine peste tot. In Paris eram mereu cu ochii in 4 si pe strazi pustii ma gandeam ca se va lua cineva de mine . Din fericire nu exista asa ceva. Erau oameni in zone mai retrase, pe stradute mai laturalnice, dar nimeni nu iti spunea nimic, nu se luau de tine…putea fi si ora 23.00 intr-o zona gen: Obor cu muuuuuuuuulti negri stransi intr-o gasca… si unul nu s-a luat de mine. Ai fi vazut asa ceva si la noi? Eu nu cred.

Azi am chef sa dansez,
sa dansez in rochia mea cea noua
si perfecta…
sa ma destrabalez
intr-un bar
cu un tip pe care nu l-am mai vazut pana acum
si pe care mai mult ca sigur
ca nu o sa il mai vad vreodata
i don’t care
azi am chef
sa imi fac de cap cu un ex,
am chef
sa profit de inocenta unei persoane,
am chef
sa rad de suferinta muritorilor
am chef
sa dansez in vis
am chef
sa fiu altfel decat ma stiam pana acum
am chef
sa lupt pentru cauze pierdute
am chef
sa ma lupt cu morile de vant
azi am chef
sa mananc pufuleti
sa invat sa ii iubesc din nou
sa profit de gustul lor
sa cant sub dus
sa dansez goala prin camera
sa stau intinsa
in patul meu cu noul asternut moale
azi
am chef sa te innebunesc
si stii cum te-as innebuni
si stiu ca te-ar incanta
stiu ca si
corpul tau ar ceda
si stiu ca nimic din tine
nu rezista cand
imi simte atingerile
si stiu
ca iti place
sa fiu perversa
si
stiu ca
iti place sa ma ai
si
stiu ca iti place sa
ma amagesti
si
stiu ca oricum maine
nu o sa ma mai vezi




Daca ar veni un copil la voi si v-ar intreba: ce inseamna dragostea?Ce i-ati raspunde?Eu mai mult ca sigur ca i-as spune: vise plodule…povesti, basme si filme siropoase.
In lipsa de alte informatii m-am gandit sa caut prin dex definitia iubitii. SI uite ce am gasit:IUBÍR//E ~i f. 1) v. A IUBI şi A SE IUBI. 2) Sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; dragoste; amor. 3) Ataşament sufletesc (simpatie, prietenie, afecţiune) puternic faţă de cineva sau ceva. /v. a iubi…
Buuuuun am definiti, dar istoria? Cum sta treaba? Cui i-a venit minunata idee sa inceapa sportul asta extrem de sentimente? Si uite cum m-a luminat netul asta…
Dragoste, iubire sau amor este termenul folosit pentru un simţământ mai puternic ca simpatia, acest sentiment poate fi pentru partener, familie, prieten, de natură religioasă pentru aproapele său, sau pentru animale, obiecte, patrie.Dragoste de natură sexuală, în opoziţie cu dragostea platonică.Acest sentiment are un caracter pozitiv, o dragoste sinceră cu simţăminte profunde de ataşare dezinteresată, lipsită de egoism faţă de elementul iubit.
Obiectul dragostei
Iubirea poate avea ca obiect:
Iubirea de sine care se poate confunda cu egoismul sau vanitatea.
Iubirea partenerului care poate fi de sex opus (la heterosexuali) sau de acelaşi sex (la homosexuali), dragoste romantică.
Iubirea de familie a copiilor, în general a rudeniilor
Iubirea aproapelui chiar şi pe duşmani, care are un substrat religios, fiind preluat din
Noul Testament
Iubirea orientată obiectiv ca: natura, animalele, hobby, patria (patriotismul care e pozitiv în contradicţie cu fanatismul)
Iubirea faţă de
Dumnezeu, iubire care e legată de spritualitate şi religie.
Iubirea subiectivă sau mistică care nu are un substrat obiectiv.

Semne care caracterizează iubirea
Angelo Bronzino, Allegoria dragostei
In mod frecvent dragostea nu este exprimată prin cuvinte, ci anumite comportamente ca privirea, mimica, poziţii erotice ale corpului (foarte bine exprimat şi la animale). La fel prezenţa acestui sentiment indică gingăşia gesturilor, sărutul, atingeri ale părţilor corporale intime, cea mai intimă formă fiind exprimată prin
sex.Verbal dragostea este exprimată prin încercări de apropiere prin complimente, diminutive (ca şi comoară), alintări, declaraţii de dragoste.Rituale ale iubirii sunt logodna cu dăruirea inelului de logodnă şi cununia, sau tot verbal dragostea este exprimată prin literatură.Persoana îndrăgostită fiind ataşată de persoana iubită, fiindu-i teamă de a o pierde, sau dor de ea când nu se se află în apropiere, aceste simţăminte sunt realizate prin simţul văzului, mirosului (olfactoric), tactil culminând cu împerecherea.

Dragostea din punct de vedere ştiinţific
În biologie sau psihologie termenul „iubire” nu este clar definit, tocmai datorită complexităţii acestui sentiment emoţional. Până în prezent din punct de vedere ştiinţific s-a ajuns la rezultatele următoare:
Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenţilor din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în
creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacţiile biologice care devin tot mai intense, influenţând comportamentul, gândirea lucidă.
Astfel se poate vorbi de fenomene neuroendocrine sub coordonarea diencefalului, luând naştere în hipofiză opiate endogene (care determină starea de euforie). Din cadrul substanţelor mesagere a euforiei se pot aminti „dopamina”, „adrenalina” şi „substanţele endorfine” care declanşează mai departe o producţie de hormoni sexuali ca testosteron crescând apetitul sexual, care este stimulat şi pe calea olfactivă prin „feromoni”, scăzând nivelul serotoninei (împreună cu adrenalina şi noradrenalina sunt „monoamine”, hormonii de stres), reacţii asemănătoare apar în cazuri de îmbolnăvire, ceea ce determină faptul că îndrăgostiţii nu mai pot gândi normal (stare de drogare). Din statistici s-a observat că cea mai crescută rată a divorţurilor este după patru ani de căsnicie. După această perioadă preiau rolul la femei oxitocina şi la bărbaţi vasopresina, care împreună cu endorfinele întăresc sentimentul de dragoste care se transformă într-o formă a prieteniei şi încrederii în partener.


Vaaai ce formulari frumoase, atat de minunata este iubirea asta, nu? Dar hai sa fim sinceri acum: cati dintre voi nu a suferit macar o data din cauza ei? Cati dintre voi nu au blestemat-o? Ucis-o cu mintea? Injurat-o? Urat-o?
Cati dintre voi nu si-au dorit sa moara dupa ce au cunoscut-o?Cati dintre voi nu si-au dorit sa moara dupa ce au indragit-o ? Cati dintre voi nu si-au dorit sa moara dupa ce au savurat-o?
Cineva imi spunea ca s-a obisnuit cu propria persoana si ca nu o sa sufere daca o sa ramana singur pe lumea asta…ca nu o sa aiba pe cineva caruia sa ii spuna noapte buna, buna dimineata sau te iubesc.
Pe mine ma termina gandul asta ca la o anumita varsta o sa ma trezesc ca nu o sa am pe cineva care sa doarma cu mine intr-o seara ploioasa de toamna, care sa ma inveleasca in noptile geroase de iarna, care sa imi tina umbrela cand ne plimbam prin parc, care sa ma rasfete cu o inghetata vara, care sa imi spuna inainte de culcare “noapte buna!”, dimineata “buna dimineata” sau “te iubesc!”….
In Paris am simtit un gust amar cand vedeam cupluri pe iarba care se iubeau, care se alintau, care isi sopteau cuvinte frumoase…nu ma intelegi gresit…era frumos, dar nu era mai frumos daca eram si eu printre ei? Daca nu eram si eu unul dintre cei indragostiti? Cu “handralaul” in brate sarutandu-l, soptindu-i secrete…
E criminala chestia…E criminal sa te gandesti ca cineva decide pentru tine…cu ce drept?De ce trebuie sa iti decida cineva acolo sus destinul? Eu nu vreau asta.Vreau sa decid eu…pentru mine.
Un prieten imi spunea: tu singura iti faci viitorul, destinul si toate astea…
Serios?
Adica eu decid sa fiu parasita? Abandonata? Eu decid sa sufar pentru cineva? Eu decid sa nu am pe cine suna cand sunt singura acasa, cand tuna si fulgera si mie mi-e frica sa stau singura? cand singurul lucru pe care il tin in brate este catelul de plus primit cadou? Singurul care ma face sa nu plang cand sunt singura?
Spune-mi tu draga prietene: tu ai decide pentru tine sa fii melancolic? Sa fii trist? Sa fii suparat pe viata? Sa iti amintesti prima dragoste? Sa iti amintesti ca in timp ce tu iti traiai prima iubirea ea si-o traia, dar cu altul?
Un altul imi spunea: De ce sa excludem iubirea din viata noastra? Dar de ce sa o includem? Ce ma invata? Ma invata sa plec capul in fata unei persoane? Sa ii spun ca este totul pentru mine si ca nu pot respira, trai si ca nu pot fi eu daca nu este si el?
Am facut asta…si cu ce m-am ales? Cu cele mai adanci rani, cu cele mai dureroase amintiri, cu cele mai amare lacrimi…Daca vrei sa incluzi iubirea in viata ta o faci pe riscul tau dragul meu prieten pentru ca eu, oricat de mult m-as chinui, nu mai am puterea sa mai trec peste inca o dezamagire. Circuitele mele au obosit, s-au deteriorat, au renuntat sa mai fie cum erau…
De ce sa traiesc o poveste de basm langa cineva si sa fiu parasita ajungand intr-un infern real, cand pot trai o poveste de basm in mintea mea si sa nu sufar niciodata…doar iluziile, gandurile si povestile din mintea mea nu o sa ma raneasca niciodata…