Nietzsche a murit

Nu mai stiu pe unde am citit, dar,cica, numele de Raluca inseamna de fapt HERA…

ccccccuuuuuullllll

Iar maine cand ma voi trezi, imi voi lua haina si voi iesi din casa zambind pentru ca lucrurile bune si clipele frumoase pe care le-am petrecut impreuna alaturi de tine au fost mai multe decat momentele de agonie…si totusi cine a hotarat sa platesc pentru ele?

Oare exista asa ceva? cate fete l-au asteptat? cate l-au visat? si cate l-au dorit?
eu una nu cred ca exista asa ceva…sau poate exista nu stiu.
pe la 18 ani credeam ca acest salvator in armura stralucitoare si calare pe un cal alb este de fapt un gay care isi neaga adevarata vocatie…aia de a fi “fetita” [p.s: n-am nimic cu persoanele gay…chiar mi se par okey]
daca ar fi sa ii facem un profil cum ar trebui sa fie?
muschiulos, dotat, blond sau brunet [eu personal prefer brunetii- inca mai cred in mitul cu blonzi], cu ochii albastri, buze senzuale, un tip romantic, harnic- unu’ din ala care sta in boxeri si spala vasele…
sa fim serioase doamnele mele: vedeti voi un fat frumos de genul asta stand la chiuveta si spaland vasele? sau curatand wc-ul? sa fim serioase!
prefer unu’ cu burta si chel care sa nu comenteze decat unu’ ca ala care sa imi tufleasca: auzi draga?! ia vezi ca in orice moment pot gasi o alta victima, innebunita dupa mine…
de ce simtim nevoia sa ne gandim la o asemenea persoana pentru a ne salva? suntem chiar atat de incapabile sa ne scoatem singure din cacat? din singuratate si tristete?
eu una prefer sa ies si sa ma imbat decat sa stau si sa ma gandesc:”dar printul meu unde este?”
asta este! asa sutn eu! mai impotriva legilor naturii si impotriva dramatizarii vietii…
i’m not a drama queen so….
totusi sunt curioasa cate femei vroiau sa fie balerine/ printese si sa se marite cu printul fermecat?
eu una cand eram mica aveam 2 probleme: vroiam sa fiu sofer de curse si apoi boxer…
ata ete…nu s-a putut nici una si nici alta…
ghinion pentru alea care si-au dorit ceva si nu s-a putut implini…inclusiv o iubire cu printul lor imaginar… triiiiiissstttt

N-am nevoie de povestile tale…
le aud si la colt de strada
n-am nevoie de atingerile tale
le pot cumpara si de la magazin
n-am nevoie de buzele tale
pot gasi si la altii
n-am nevoie de tine
ma am pe mine

De vreo saptamana incoace traiesc cea mai nasoala stare pe care o poate avea o persoana. O RACEALA NENOROCITA! Si nu e una oarecare…una din aia nesuferita. Ma doare in gat si oricat de multe pastile as lua sau oricat de multe ceaiuri as bea nu ma lasa durerea. Am inceput sa cer sfaturi prin vecini pentru ca pur si simplu nu mai suport.
Nasul imi curge mai ceva decat la robinet…tremur din toate incheieturile, desi corpul meu e cald si emana caldura ca o soba…febra mamii ei…
Ata ete!
Nu am ce sa fac… ma rog la pastile si la ceaiurile minune ca sa imi treaca mai repede pentru ca m-am saturat sa tot dau banii pe sevetelele nazale 😀
P.S: UNDE E MUTER SA AIBA GRIJA DE MINE?:((

DA! AZI E ZIUA DE NASTERE A FRATELUI MEU!
LA MULTI ANI BRE!
SOR’TA

PENTRU CEI CARE NU STIU MAINE ESTE ZIUA FRATELUI MEU- PRESUPUN CA NU ARE ROST SA ZIC CA ESTE UNUL DINTRE CEI MAI IMPORTANTI OAMENI DIN VIATA MEA,NU?
BUUUUN
MAINE CU VESTI NOI

Azi o sa fiu plecata in cautarea unui maxi-taxi care duce la Constanta 😀

sunt tare curioasa sa stiu cati dintre voi au ascultat manele?
eu am ascultat. eram prin clasa a7a parca…si mi-a dat o prietena de-a mea un cd cu costi ionita…si l-am ascultat.
oare cati dintre voi au curajul sa recunoasca acest lucru?
p.s: nu mai ascult manele :))

nu stiu. cred ca pur si simplu pentru ca imi face placere. pentru ca uneori am niste idei pe care nu vreau sa le pierd…
de ce sa nu incerc sa ma exprim si altfel decat prin cuvinte….de multe ori am atat de multe idei de spus incat le pierd…si regret…mult.
de ce sa nu scriu cand toti o fac? si totusi nu scriu pentru ca o fac si ceilalti. nu vreau sa fiu un trend sa ai un blog, nu vreau sa fiu la moda si sa scriu despre ultimele stiri ale orei and stuff like that pentru ca nu ma pricep…la fel cum nu ma pricep sa scriu si un articol de ziar. nu imi place sa scriu articole pentru ziar. nu vad in asta o meserie de viitor. multi din prietenii mei si-ar fi dorit sa scrie la ziar….eu nu.
mi-as dori sa scriu o carte…o sa incerc sa scriu o carte….despre ce sa fie?
nu stiu
nu conteaza….vreau sa scriu o carte…vreau sa vad daca sunt sau nu capabila sa scriu o carte…cat de greu poate fi?
destul de greu…probabil…nu mai plec de la ideea: nu sunt in stare…am facut asta 22 de ani… pana intr-o zi cand acel “nu sunt in stare” a devenit “pot trece si marea daca asta imi doresc cu adevarat”.
de ce imi place sa scriu?
pentru ca ca sunt o carte cu multe povesti de spus.
de ce imi place sa scriu?
pentru ca asta sunt eu…asta este o parte din definitia mea

În ultima vreme în mediul virtual am observat o explozie de bloguri. Diferite subiecte, diferite persoane, diferite expuneri. Nu mă deranjează, chiar îmi place să pierd ore bune din viaţă citind unele bloguri. Am dat peste unele care chiar mi se par interesante ( a se înţelege: fac referire la blogurile unor persoane care nu sunt active în universul PR).

“Da fată! Sunt invidioşi pe mine!”