Nietzsche a murit

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=gdz3yalNkPM&hl=en&fs=1]

Ne-am trezit buimaci amândoi…ne uitam cu frică unul la celălalt…parcă păcătuisem, parcă ucisesem pe cineva.
el îmi evita privirea, eu aveam lacrimi în ochi…ce ciudat…ieri se putea uita în ochii mei…cât i-am greşit? unde am greşit? aseară părea fericit…părea am zis!
Îmi cheamă un taxi…îmi pun cojocelul pe mine, mă aranjez în grabă şi dau să deschis uşa. el mă opreşte de mână, mă ia în braţe şi mă sărută…mereu m-am chinuit să îi ajung până la gură…mereu am stat pe vârfuri când a vrut să mă sărute…
după un lung sărut îmi deschide uşa..
– ne mai vedem şi mâine?
– o să fiu plecat…
închide uşa …
intru în taxi, dau adresa şi mă fac că nu îl aud pe şofer…
mă uit pe geam…
aseară a nins.
oare când o să mă mai văd cu el….
simt cum îmi curge o lacrimă…o şterg fugitiv şi îmi muşc buza…şi eu am vrut asta…
mi-aş fi dorit să stăm mai mult în pat. ador să mă ţină în braţe…este unul dintre lucrurile pe care le face foarte bine.
primesc un mesaj: “te implor să nu mă mai cauţi. C”
un fior îmi străpunge tot corpul…de ce nu mă mir? el doar atât vroia de la mine…aşa a vrut şi prima şi a doua şi a zecea oară…
nimic nu mai este aşa cum era…sau cum credeam că o să fie…

urmează ca mâine să mă duc la muncă…nimeni nu ştie ce s-a întâmplat…nici măcar eu.
de la spital am plecat pe jos…să mă eliberez, să nu mă gândesc…
mă mint şi-mi spun: nu eram pregătită pentru aşa ceva…

Mă uitam zilele trecute prin telefon…şi am ajuns la capitolul mesaje…aveam vreo 400…am şters cam 100…nu înainte de a le scrie într-o agendă. am trei astfel de agende. sunt importante pentru mine. sunt o mică părticică din mine. ştiu la ce se referă fiecare mesaj. chiar şi cele de acum 2-3 ani.uneori mă mai uit peste ele şi răd…uneori îmi vine să plâng. am mesaje de adio, de la mulţi ani! şi multe altele…
am mesaje scurte de genul : DA sau… CONDOLEANŢE!
de fiecare dată când citesc mesajul ală îmi dau lacrimile.şi acum îmi amintesc că era ger şi că lacrimile nu-mi îngheţau pe faţă.
uneori mi-e dor de ea…
aş fi vrut sa o şterg din mintea mea…şi nu pot…mereu mă izolez când cineva mă întreabă de ea. mă ascund în mine şi plâng în sinea mea…sunt prea orgolioasă ca să las să se vadă cum îmi curg lacrimile.
ultima dată când am fost la mormântul ei i-am zis: sunt fericită!L-ai fi adorat!
uneori refuz să merg cu ai mei la mormânt…îmi place să merg singură…şi alor mei le spun că mă duc la cumpărături…nu vreau să îi aud: dar de ce te-ai dus? dar ce ai făcut acolo? de ce nu ne-ai spus şi nouă…
vreau ca imaginea ei să fie un mesaj pe care să îl pot şterge…să îi dau erase şi să îmi văd mai departe de viaţă, dar nu o să pot face asta niciodată.
cineva mi-a spus o dată că eu sunt cea care o să îi poarte imaginea mai departe…cică semănam foarte mult…toată lumea când ne vedea ştia că suntem rude…
aş minţi dacă aş spune că nu mi-e dor de ea…au trecut mai bine de 2 ani şi eu tot mai plâng în fiecare lună pe 16 şi pe 18…
de ce nu pot să şterg imaginea ei? de ce nu o pot şterge ca pe un mesaj?
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=WfVhoie7M14&hl=en&fs=1]

Ora 23.30… mă uit la ceas..nu am somn
Este atât de ciudat.
De obicei la ora asta dorm…azi probabil că este o zi mai specială…nu ştiu de ce.
Este aproape 1 Noiembrie…a mai trecut un an. Îmi amintesc de el şi o durere acută îmi izbeşte inima.
Iau câteva guri de vin…unul roşu şi sec…deschid laptopul şi mă apuc să scriu.
Undeva pe drum mă pierd în idei. Încerc să îmi amintesc de toţi partenerii mei, dar nu îmi mai amintesc decât un sfert din ei.
Mai iau o gură de vin. Este bun…mă înţeapă puţin la limbă şi asta îmi dă plăceri nebănuite.
Mă uit pe geam…nu văd nicio lumină aprinsă. Toţi distruşii dorm la ora asta.
Mi-am amintit de prietena aia a mea din copilărie. Ar trebui să o sun să văd ce mai face…îmi este dor de ea…destul de dor…sau poate mă mint…nici eu nu ştiu prea sigur.
Sună telefonul…nu răspund. nu am chef…de ce să am chef?
Mai iau o gură de vin…de data asta am luat o gură prea mare…mi se face pielea ca de găină…deja simt cum picioarele mi se înmoaie…îmi place…mă simt ca şi când aş zbura.
Mă gândesc la ce o să fac mâine. N-am niciun chef să mă duc la muncă…
Mai am 2 guri de vin..dar nu mai pot să le beau…am obosit…mă gândesc să mă culc…şi totuşi nu pot.
Deschid mess-ul…în lista mea sunt câteva persoane…niciodată nu mi-a plăcut comunicarea virtuală…este prea parşivă pentru mine.
El îmi trimite un mesaj: hai la o cafea!
Îi răspund în grabă:
Mă îmbrac şi vin la tine.
În mai puţin de o oră sunt la el. Am pe mine o cămaşă de noapte şi atât…
Închidem luminile şi…
uităm de cafea până dimineaţa.

Nu ştiu din ce motiv mi-am amintit de o discuţie purtată acum cateva luni cu o fostă colegă de muncă. Subiectul? GEORGE PRUTEANU.
Discuţia avea loc imediat după ce a murit.
Şocul ăla mare a fost în momentul în care m-a întrebat: CINE E GEORGE PRUTEANU?
Reactţa mea a fost una destul de …ciudată ca să îi spun aşa: Cum?! Nu ştii cine e George Pruteanu? Dar de Eminescu ai auzit?
În secunda doi tipa mi-a întors spatele vizibil deranjată de atitudinea mea şi nu mi-a mai vorbit niciodată.
Nu mi-a venit să cred că individa- de altfel studentă- habar nu avea cine e George Pruteanu. Nu cere nimeni să ştii toate lucrările sale sau să ştii cât poartă la pantofi sau ce îi place să citească, dar măcar bunul simţ să îmi spui că a fost critic literar…sau este prea greu.
Este îngrozitor când mai aud câte-un puşti care habar nu are cine au fost oamenii deştepţi din ţara asta. Oameni care au avut mereu un cuvânt de spus.
Degeaba ştii tu toate versurile de la Adrian Copilu Vrăjeală şi alţii din acelaşi domeniu, dacă nu ai auzit în viaţa ta de persoanele care într-adevăr au fost şi sunt esenţiale pentru cultura noastră. Vai de mama noastră unde o să ajungem. Mi-e groază când mă gândesc câţi analfabeţi au maşini, vile, bani şi tot ce îşi doresc, dar care în loc de semnătură pun un mare X.
Se pare că trecutul este nesemnificativ. Nu mai contează câţi oameni s-au chinuit să ne înveţe să fim români şi să ne mândrim cu asta.

P.S: Am primit observaţie că nu scriu cu diacritice. Aşa că dragii mei de azi o să încep să scriu cu diacritice.

In ultima perioada a aparut o noua moda: astia cu netul sa doneze bani pentru copii, pentru batrani…la la la
Initial am zis: eeh!!inca un spam, dar mai apoi am inceput sa citesc pe blogurile altora ca : donati pentru x, donati pentru y.
Stiu ca sunt de condamnat cuvintele pe care le scriu dar asta este adevarul. ce te face sa crezi ca eu imi permit sa donez o suma de bani?
si nu cred ca 1 leu te ajuta cu ceva.
de multe ori am fost judecata pentru lucrul asta si de fiecare data am dat acelasi raspuns: exista oameni care au de 1000 de ori mai multi bani decat am eu…ei de ce nu doneaza?
ce te face sa crezi ca eu am atatea posibilitati cat sa donez – si sa fim seriosi…oricat de mult ai aprecia acel 1 leu sunt mai mult decat sigura ca nu te-ar ajuta cu nimic.

asta e!
nu donez!
si cu asta basta

Mda… am si eu momentele mele de nebunie…si in seara asta a fost unul dintre ele. Decizia? EXERCITII PILATES!
ce pot spune?! nimic!
sarbatorile isi fac simtite prezenta pe la mine si din pacate daca nu iau masuri drastice o sa ma trezesc ca mananc la o masa si vreo 3 happy meal-uri…si asta fara probleme…nu merci!
nu vreau sa ajung sa ma ridic din pat cu o macara =))
da!!! stiu sunt cam exagerata in limbaj..dar dragii mei eu am facut hepatita la 7 ani si prin urmare ficatul meu nu face prea frumos la junk food….eeeh! lasa ca la vara o sa ma mandresc sa port fustitele de alta data ;))
asa ca: uitati aici o parte din viitoarea mea tortura 😀
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=llzb6ZGUhtY&hl=en&fs=1]

Azi
vreau sa ma regasesc
in tot ce am pierdut
tot ce am avut si am pierdut
vreau sa ma pierd in poze
in pozele facute impreuna
azi
vreau sa ma pierd in trecut
te-am uitat de mult
erai o iluzie
esti o iluzie
mereu ai fost o iluzie

azi
sunt fericita
azi
mi-am amintit
ca nu am nevoie de trecutul
avut cu iluzii ieftine
azi
sunt iubita
si
iubesc
azi
am tot ce am cautat vreodata

Citeam la Dani despre subiectele tabu…
despre ce se intampla intre 4 pereti intre un el si o ea.
acum sa imi fie cu iertare, dar cati dintre voi au curajul sa recunoasca 100 % ce fac si ce nu fac in intimitate?
eu sunt sigura ca majoritatea au cel putin un mic secret murdar pe care nu il dezvaluie. un lucru pe care il tineti numai pentru voi.
de ce?
de ce au aparut aceste subiecte tabu?

ca sa vedeti! religia isi baga nasul peste tot.
nu este de mirare ca a devenit o moda sa iti exprimi sentimentele intre 4 pereti si atat. nu spun acum sa incepi sa ai orgii in plina strada, dar sa nu se uite lumea ciudat la tine cand le spui ca ieri ai “pacatuit” de vreo 3 ori cu iubitul/ iubita tau/ta si ca nu regreti nici macar o clipa.
eeeh ce stim noi, nu?
stim ca trebuie sa ne ascundem si sa tinem numai pentru noi…sa nu experimentam si eventual sa ne casatorim virgini ca doar asta spune biserica…si biserica spune numai lucruri bune…
sunt curioasa cata vreme o sa mai fie frica asta de libertate?

Am reintrodus moderarea comentariilor!
nesimtirea din ziua de azi e mare…
asa ca nu mai trec cu vederea
daca nu aveti cei 7 ani de acasa nu inseamna ca trebuie sa trebuie sa vi-i dau eu.
daca esti retardat si ma injuri pe blogul meu o sa suporti consecintele.
gata fratilor!
mi s-a luat de nesimtirea de care dau dovada unii oameni

toata lumea si-a tras un mini rezumat al anului 2008…cica as fi in stare si eu sa fac una ca asta,dar de ce?
majoritatea stiu ce am facut
am intrat in anul 3, ultimul de altfel
am fost in franta
am petrecut la greu
am luat ceva restante
siiiiiiiiiiiiiiiiiiii
m-am indragostit nebuneste

acum sa vedem ce imi rezerva 2009 😀