Nietzsche a murit

Asta este concluzia la care am ajuns după câteva luni de meditat. sunt al naibii de pretenţioasă. la orice. de la mâncare şi până la şerveţelele nazale.de ce?
primul motiv care îmi vine în minte este educaţia primită de la ai mei..de ce? pentru că m-au răsfăţat. cum să meargă fetiţa cu trenul? doamne fereşte! o ducem numai cu maşina. cum să nu îşi ia fetiţa haine de la cel mai scump magazin? doamne fereşte.
am fost o dată în vamă. mi-a plăcut, m-am simţit bine, dar nu cred că m-aş mai întoarce. de ce? pentru că nu aveam apă caldă, pentru că nu aveam un duş/ cadă, pentru că nu erau condiţiile minime cerute de mine.
de când mă ştiu ai mei m-au învăţat cu nărav. eu de mică îmi petreceam vacanţele la mare şi la munte- niciodată nu a existat să nu plecăm într-o vacanţă undeva. când am mai crescut mi-am dat seama că vacanţele minunate se fac numai în afara româniei. sunt pretenţioasă la mâncare: nu suport să mănânce cineva din aceeaşi farfurie cu mine, să îmi ia din mâncare, nu suport fire de păr, nu suport să simt tacânul murdar, nu suport să nu fie aranjate tacâmurile ca la carte.
sunt alintată…ştiu
nu e nevoie să îmi spuneţi şi voi….
sunt perfect conştientă de aceste aspecte. şi ce? şi ce dacă standardele mele de distracţie nu se limitează la a bea o bere la 2.5 lei 2 litri sau…să mănânc o shaorma de la orice dugheană…sunt pretenţioasă când prefer să dau 200 pe o pereche de blugi sau să îmi iau haine de la mango, zara şi alţii. de ce? pentru că îmi plece…pentru că lumea mea se învârte în jurul luxului.pentru că nu mă văd cumpărându-mi o bluză fără etichetă de firmă…pentru că la botez am ales: banii, bijuteriile şi oglinda.

No Responses to “Sunt pretenţioasă”