Citeam pe un blog despre imaginea pe care ţi-o vezi în oglindă…aşa că am decis să îmi fac şi eu o analiză mai puţin blândă…
am început cu faţa…ochi cu colţurile puţin ridicate au mereu o urmă de neştiinţă, mereu căutând răspunsuri şi totuşi mereu având acea scilipire de bucurie, un nas mic torturat de cercelul pus de astă vară, dar şi de şerveţelele nazale…gura, cu buze subţiri are mereu colţurile ridicate.şi în colţul drept jos un mic semn de bună purtare din copilărie…
faţa este este ca un oval puţin mai lat decât lung…un gât mic cu aluniţe. în zona gurii am câteva aluniţe aruncate ca şi când aş fi fost o curtezană…la fel ca şi pe vârful nasului…unde domneşte trufaşă una singură, mică…timidă.
ciudat este că am părul creţ, deşi până acum îl aveam drept…mi s-a încreţit ..din ce motiv? nu ştiu…nu prea îmi mai pasă…
îmi amintesc că atunci când era mică părinţii îmi spuneau că sunt franţuzoaica cu ochi de chinezoaică…ciudat de ce mă numeau aşa…nu eram atât de elegantă precum o franţuzoaică şi deloc ca o chinezoaică…ştiau ei ce ştiau. ştiau că în liceu o să devin o expertă a delicateţei, a eleganţei…am devenit obsedată de aceste lucruri…îmi place să văd în mine o curtezană, o doritoare de eleganţă şi clasă…de multe ori prost creionată
mă uit la corpul meu…nu am un corp de model…niciodată nu am ştiut să îl am…dacă mi l-aş fi dorit? da..probabil…nu ştiu…totuşi se văd urme ale unor cure exagerate…acum au început să îmi iasă în evidenţă coastele….totuşi burtica încă mai există…
mâinile mereu alunecă pe lângă trup…şi picioarele stau mereu apropiate…cât mai apropiate…
sânii sunt un pic mai mari decât mă aşteptam…dar uneori îmi plac aşa…poate…nici eu nu mai ştiu ce să cred…
din tot ce am în plus sau în minus cel mai mult urăsc operaţia…o mai ating uneori şi îmi amintesc cât mi-a luat până am acceptat-o…sau am încercat să o accept…o urăsc…m-a mutilat…7 aţe am avut…se vede urât…şi de multe ori mă ascund din vina ei…mi-e jenă cu ea…cu trecutul ei…
preferam altă amintire…

No Responses to “Un mic joc de imagine”

Leave a Reply